1969.LA APROXIMATIV 600 DE METRI SUB SUPRAFAȚA LUNARĂ

(Traducere făcută din Originalul Italian de Maria Ghinet L .)

 Mesaj de la omul de știință Extraterestru
Adoniesis (25-7-1969):

“Este adevărat că la aproximativ 600 de metri sub suprafața lunară, omul de pe planeta Pământ va găsi elementele necesare supraviețuirii sale. Pentru funcționalitate naturală a structurilor biofizice ale omului, este posibilă găsirea acestor elemente sub suprafața lunară: oxigen, presiune și apă, care sunt disponibile în cantitate suficientă pentru a opera acolo o ședere lungă și fără a fi nevoie să se folosească costume de scufundări”.

Știința terestră este încă incapabilă de a putea  cunoaște condițiile particulare în care se găsesc corpurile cerești, atunci când și-au pierdut o masă considerabilă din nucleul lor igneo-cosmic.

Este încă adevărat că știința terestră nu cunoaște schimbarea radicală care se produce în inelul magneto-sferic atunci când suferă absorbția progresivă către centrul întregii mase a corpului ceresc.

Absorbția inelului magneto-sferic spre centru se datorează pierderii progresive a masei nucleului igneo-cosmic. Această absorbție, pe lângă faptul că provoacă interpenetrarea elementelor atmosferice pe planul fizic, produce, de asemenea, o modificare substanțială a forțelor de coeziune ale materiei și o contracție consecventă a întregii mase spre centru.

Acele figuri geometrice perfecte care sunt vizibile pe suprafața lunară și care pe Pământ sunt numite “cratere” nu sunt altceva decât conuri provocate de scufundări cauzate de deteriorarea numeroaselor caverne existente în substratul crustei lunare. Se întâmplă adesea că contracția masei igneo-cosmice suferă oscilații foarte puternice datorită liniilor magnetice de intensitate remarcabilă care se dezvoltă între emisfera vizibilă a satelitului vostru și vastele suprafețe ale oceanelor pe care geoidul planetei voastre le oferă periodic. Aceste oscilații produc mișcări seismice de proporții vaste, cu eliberarea consecventă de gaz la suprafață și scufundări.

Sunt aceste gaze care provoacă unele cratere în formă de cupolă și care produc limbi extinse de foc, dintre care unele sunt clar vizibile de pe Pământ.

Bazele noastre spațiale instalate pe satelitul vostru de milenii, sunt situate în emisfera lunară nu vizibilă de pe Pământ.

Zonele care oferă o siguranță mai mare sunt acele suprafețe pe care pe pământ sunt numite “mări”. În aceste zone există puține posibilități de scufundare datorită naturii particulare a elementelor care alcătuiesc suprafața și structurile interne ale substratului crustei, în mod particular presată de liniile magnetice menționate.

Asta mi-a spus Adoniesis ca să fie divulgat, și altceva care, pentru moment, nu este de divulgat.

ADONIESIS

Eugenio Siragusa